Gânduri pentru Cristina Țopescu
Salut, prieteni!
Astăzi vreau să vă vorbesc despre un om foarte drag sufletului meu: Cristina Țopescu. Poate o să vi se pară ciudat, dar îmi este tare dragă, deși nu am avut niciodată onoarea să o cunosc personal.
Încă de când eram copil, obișnuiam să răsfoiesc programele TV și să analizez prezentatorii de știri. Observam dacă fac bâlbe, dacă sunt obosiți, cum sunt îmbrăcați… Aveam ochi pentru detalii. Îmi amintesc cât de mult o admiram pe Andreea Berecleanu — și, între noi fie vorba, o admir și azi. Am apreciat mereu stilul ei sobru, eleganța și discreția, chiar și atunci când a devenit o figură publică importantă, mereu în lumina reflectoarelor.
Pe lângă Andreea, o admiram profund și pe Cristina Țopescu.
Ani mai târziu, am aflat întâmplător că avem o cunoștință de familie comună. De atunci am auzit multe povești din culise. Din respect pentru ea și pentru mine, n-am să le împărtășesc vreodată public — dar pot să vă spun un singur lucru: Cristina era un om minunat și dincolo de ecran. Avea, ca fiecare dintre noi, o viață cu suișuri și coborâșuri, dar din tot ce am auzit „pe surse”, am înțeles clar: avea un suflet foarte bun.
Am ales să scriu aceste rânduri pentru că pe 4 iulie ar fi fost ziua ei de naștere. Gândurile m-au copleșit... poate și pentru că nu am avut ocazia să o întâlnesc niciodată. Și totuși, chiar dacă nu mai e printre noi, știu că a lăsat în urmă o amprentă frumoasă — în televiziune, în inimile celor care au cunoscut-o, dar și în ale noastre, ale celor care am admirat-o de la distanță.
Pe 4 iulie am văzut multe postări dedicate ei și m-a bucurat enorm să citesc comentarii atât de calde, sincere, pline de recunoștință.Mulți își amintesc cât de mult iubea animalele. Asta spune totul despre cine era.
„La final de joc, atât regele, cât și nebunul merg în aceeași cutie.”
Toată viața mea m-am întrebat „oare ce vor spune ceilalți?” înainte să iau o decizie. Dar în ultimii ani, am reușit să mă eliberez tot mai mult de frica asta. Am realizat ceva aparent simplu, dar profund: în timp, oamenii uită. Rămânem doar în câteva poze, în câteva amintiri... și, cu puțin noroc, în sufletul câtorva oameni care ne-au iubit sincer.
Așa că haideți să ne trăim viața cu mai mult curaj. Să simțim. Să iubim. Să alegem autentic.
Cristina, Dumnezeu să te odihnească în pace! Rămâi un reper frumos, chiar și pentru cei care nu te-au cunoscut, dar te-au simțit.
Gânduri bune, CORNEL C.
Urmărește-mă: